Sunetul "Ţ"
Cum se face emiterea sunetului “Ţ”?
Sunetul „Ţ” se pronunţă corect prin deschiderea uşoară a gurii, în timp ce colţurile buzelor sunt retrase în părţi, iar vârful limbii este apropiat de incisivii superiori. La expulzarea aerului, vârful limbii se îndepărtează spre incisivii inferiori. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii printre dinţi! (amintiţi-i mereu că limba trebuie să stea dincolo de dinţi).
Exerciţii pentru antrenarea sunetului “Ţ”:
Pronunţarea sunetului “Ţ” în combinaţie cu vocale:
Ţ + A A +Ţ AŢA EŢA IŢA OŢA La fel cu U Ă, Î
E E AŢE EŢE IŢE OŢE
I I AŢI EŢI IŢI OŢI
O O AŢO EŢO IŢO OŢO
U U AŢU EŢU IŢU OŢU
Ă Ă AŢĂ EŢĂ IŢĂ OŢĂ
Î Î AŢÎ EŢÎ IŢÎ OŢÎ
· sunetul „Ţ” în silabe inverse:
neprelungit: aţ; eţ; iţ; oţ; uţ; ăţ; âţ.
· pronunţia sunetului "Ţ" în silabe:
- sunetul “Ţ” în silabe repetate:
ŢAŢA ŢEŢA ŢIŢA ŢOŢA ŢUŢA ŢAŢE ŢEŢE ŢIŢE ŢOŢE ŢUŢE ŢAŢO ŢEŢO ŢIŢO ŢOŢO ŢUŢO ŢAŢI ŢEŢI ŢIŢI ŢOŢI ŢUŢI ŢAŢU ŢEŢU ŢIŢU ŢOŢU ŢUŢU
- sunetul „Ţ” în combinaţii consonantice:
ANŢ INŢ UNŢ ORŢ CŢI ÂRŢ ILŢ ULŢ EPŢ IPŢ OPŢ UBŢ IMŢ ONŢ ACŢ ERŢ ALŢ OLŢ
- sunetul “Ţ” în combinaţie cu diftongi:
ŢIE ŢEA ŢIU ŢOA ŢIO ŢUI ŢEU ŢAU ŢOI ŢĂU ŢEI
· pronunţia sunetului "Ţ" în cuvinte:
- sunetul „Ţ” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:
ŢAP ŢARC ŢĂRM ŢEL ŢOP ŢUP
- sunetul „Ţ” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:
ŢARĂ ŢĂRAN ŢAMBAL ŢEAPĂ ŢEAVĂ ŢEPOS ŢIGAN ŢINTĂ ŢINUT ŢIPĂT ŢINE
- sunetul „Ţ” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:
ŢĂCĂNIT ŢÂRÂIT ŢĂRÂNĂ ŢĂRANCĂ ŢĂRĂNESC ŢĂRIŞOARĂ ŢELINĂ ŢEPUŞĂ ŢESĂTOR ŢESĂTORIE ŢESĂTURĂ ŢIGANCĂ ŢIGĂNUŞ ŢIGĂNEŞTE ŢIGARĂ ŢIPĂTOR ŢOPĂIT
- sunetul „Ţ” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:
BEŢIV BUCĂŢI CĂŢEL CEAŢĂ CUŢIT FAŢĂ GHEAŢĂ OŢET PUŢIN RAŢĂ SCHIŢĂ VIŢEL LECŢIE ŞNIŢEL FORŢĂ PĂRINŢI
- sunetul „Ţ” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:
PIŢIGOI ÎNGHEŢATĂ MAIMUŢĂ VEVERIŢĂ BRĂŢARĂ DULCEAŢĂ DOCTORIŢĂ FETIŢĂ EXPOZIŢIE GRĂDINIŢĂ MUSTAŢĂ ROCHIŢĂ ÎMBRĂŢIŞA ÎMPĂRĂŢIE ÎNVĂŢĂTOR ACŢIUNE CLANŢĂ DISTANŢĂ ÎNĂLŢIME IMPORTANŢĂ MĂRŢIŞOR PRINŢESĂ SUBŢIRE
- sunetul „Ţ” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:
BĂŢ BRAŢ CREŢ GUIŢ HOŢ MOŢ LAŢ SOŢ STRUŢ COLŢ
- sunetul „Ţ” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:
BĂNUŢ COTEŢ DRĂGUŢ CĂLUŢ CĂLDUŢ GLUMEŢ GRĂSUŢ ÎNGHEŢ ÎNVĂŢ ISTEŢ MICUŢ MISTREŢ PROSTUŢ RĂSFĂŢ SLĂBUŢ SUGHIŢ
- sunetul „Ţ” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:
BRĂDULEŢ CĂLĂREŢ CÂNTĂREŢ CIOCULEŢ CERCULEŢ DESCURCĂREŢ ÎNDRĂZNEŢ LUNGUIEŢ PUFULEŢ SĂRĂCUŢ TRENULEŢ ŞORŢULEŢ STEGULEŢ TURNULEŢ URSULEŢ ZÂMBĂREŢ VORBĂREŢ
· sunetul „Ţ” aflat de două ori în cuvânt:
ŢÂNŢAR ŢANŢOŞ ŢURŢURE MULŢUMIŢI
· propoziţii:
Ţânţarul m-a înţepat.
Dănuţ e un băieţel drăguţ.
Ţine o furculiţă şi un cuţit.
Ţăranul locuieşte la ţară.
Căţelul stă în coteţ.
· material verbal pentru consolidarea sunetului "Ţ": poezii şi ghicitori.
Ex. În lăbuţe-abia apucă
O alună şi o nucă.
Şi-ncă ar vrea să mai prindă
O migdală şi o ghindă.
Cine este ştrengăriţa?
Aţi ghicit: e veveriţa!
· exerciţii pentru diferenţierea Ţ – S:
- cuvinte care conţin sunetele Ţ – S:
ŢESE ŢESĂTOARE ŢESTOASĂ SOŢ SĂMÂNŢĂ ISTEŢ ASCUŢIT SUBŢIRE MISTREŢ
- propoziţii (Ţ – S):
Broasca ţestoasă trăieşte o sută de ani.
Ionuţ are un pui pestriţ.
Ţesătoarea ţese o pânză subţire.
Mistreţul este un animal sălbatic.
· exerciţii pentru diferenţierea Ţ – CE, CI:
- paronime:
ŢINE – CINE ÎNŢEPI – ÎNCEPI
AŢE – ACE MUNŢI – MUNCI
ŢEAPĂ – CEAPĂ
- cuvinte care conţin sunetele Ţ – CE, CI:
CEAŢĂ ÎNCEŢOŞAT
- poezii (Ţ – CE, CI):
Hai, broscuţo, să încerci
Să mănânc sos cu ciuperci,
Cu pilaf şi ardei fierţi.
Dacă nu-ţi plac, să mă ierţi!